Constiinta de sine

Eu pentru mine, constiinta de sine, pactul cu diavolul din mine.
Tot timpul cei doi umeri ai mei vor fi paraleli si nu se vor intersecta, fiecare fiiind cu treaba si ideil sale, asa cum sunt si cei doi chiriasi ai lor. Garsoniera dreapta, cocheta, luminoasa, spatioasa si de culoarea laptelui are chirias un inaripat cu coronita si mantie alba; la acelas etaj pe palierul stang sta cu chirie unul mic cu coada, cam rosu de fel si cu coarnele-i dobandite. A sa locuinta este de un rosu intunecat, neingrijita, scrum d tigara pe jos, prin pat, chistocuri aruncate pe masa si in farfurii…haine murdare. Aerul imbacsit este greu de respirat, iar intunericul domina camera cu o singura fereastra, si aceea aflata in spatele unei paturi de culoare pamantie, ciuruita de moli si arsa de o tigara acum ani de zile. De mai bine de 17 ani cei doi vecini sunt intro permanenta cearta si duc numai discutii contradictorii. Unul ca e alba, celalat ca e neagra! Eu sunt proprietara garsonierelor, stau cu un etaj mai sus! Am incercat sa scap de ei, dar sunt chiriasi buni, platesc chiria la timp, dar nu exista luna, saptamana, zi, ora sa nu auzi o discutie contradictorie intre cei doi. Ii am oarecum pe constiinta…nu ii mai supot…certurile lor si discutiile in contradictoriu, ideiile lor ce s e bat cap in cap ma bulverseaza dar nu ii pot lasa pe drumuri…cel de pe palierul drept este om sarac, dar cinstit, muncetse din greu, este inteligent si are idei bune, dar nu prea precis…cel de pe palierul stang nu e prea cinstit, dar e si el sarac, parsiv ce-i drept, dar este ruda cu vecinul sau, nu pot sa-l las sa moara de foame si sa nu aiba un acoperis deasupra capului. Am vrut sa il las pe drumuri odata pentru ca nu e nici prea respectuos, nici nu prea are grija de garsoniera, este foarte arogant si insistent, are combinatiile lui, dar nu m-a lasat inima caci vecinul sau i-a sarit in ajutor. Mi-a povestit de copilaria lor. Da, a lor, caci sunt frati, dar in frageda pruncie soarta le-a fost sa fie despartiti si fiecare a apucat-o pe cate un drum. Dar asa cum stim soarta e imprevisibila si cei doi au ajuns sa fie iar aprope unul de altul dar acum au caractere diferite, nu se mai inteleg ca atunci cand erau doar niste copii inocenti si nestiutori care se jucau in gradina din spatele casei, sub maru cel mare.
Cum intamplarea face ca ei sa fie singurii mei vecini si eu vecina de deasupra, dumnealor sunt singurii cu care am mai mult timp sa vorbesc si carora le impartasesc ofurile, necazurile, parerile si intamplarile mele. Cu dumnealor imi incep diminetile insorite de vara in gradina la o cafea sau un ceai, tot cu dumnealor imi petrec si dupamiezile reci de toamna, cu o supa de legume si o tocana calda pe masa din livingul comun. Stam adesea seara si cinam. Adormim cu totii in miresme de primavara, ei cu treburile lor, dar eu cu ei in gand, caci sunt acum parte din mine, ma sfatuiesc, ma ajuta, imi pun bete in roate , ma imping la lucruri ilegale sau imorale, fiecare imi vrea fie binele, fie raul…Bineinteles ca totul depinde de mine si ca decizia finala imi apartine, dar stiti si voi cum e sa fii impins d cineva …Ei bine in acel moment pentru mine totul este un consens. Parerile se bat cap in cap si si vecini mei, parte-n parte. Trebuie sa risc…nu pot fi sigura…sa zicem ca trebuie sa dau un raspuns …acum…pai…da…ba ..nu..sau..aa…da…of…este derutant! Unul crede ca da celalat ca nu…eu cred ca da…si ..ca…nu.
Fiecare miscare si gest execuat, este analizat mai detaliat si condamnat sau apreciat de sine dupa ce este executat. Invat sa risc, sa ascult, sa ma ascult, sa-mi urmez sentimetele si sa vad unde se ajunge. Dar cand este vorba despre mine, imi este aproape imposibil sa ma „filtrez” de altii, intrucat viata noastra este impletita cu a altora, dependenta de ea.
Aprobari, dezaprobari...certuri, oricat s-ar ciondani cel cu codita si cel inapripat, realiatea mea reuste sa ajunga la un consens.
Viata, implicand constiinta de sine, care este treaza in mine, in noi, in fiecare secunda, se poate defini prin prisma celor de mai sus dar si prin prisma faptului ca oricat de singuri am fi sau ne-am simti, niciodata nu suntem. Oricat de „alterata” ne este constiinta lumii intrun moment, sau in altu, intotdeauna exista cineva sau ceva langa, in sau mai presus de sufletul nostru. Entitati potrivite la momentul potrivit sau in gandul potrivit.